Toată viața mea de adult am fost antreprenor. Am început în viață cu un cap bun pentru care nu-mi pot da nici un credit, însă ce am făcut cu el a depins de mine. Uitându-mă la exemplele din jurul meu, am înțeles repede că ceea ce gândește și face majoritatea nu-mi va sluji, pentru că majoritatea e ocupată supraviețuind. Nu știam ce am de făcut, dar știam că dacă aleg ca ei, voi ajunge ca ei. Așa că am înțeles repede că trebuie să fac câteva alegeri dificile.
De exemplu, copil fiind, alegeam să-mi termin lecțiile înainte să merg la joacă. Mai târziu, în adolescență, am decis că orice lucru care are potențialul să devină dependență sau să-mi ocupe timpul fără a produce nimic, nu este de mine. Cele mai grele erau acele câteva secunde de decizie în care trebuia să întorc spatele lucrurilor ce nu-mi foloseau. După aceea, a face ceea ce trebuia venea suficient de lesne. Atât de lesne încât, data viitoare, pe baza acestor experiențe și amintiri, puteam să aleg din nou bine.
NU, nu zic deloc că nu am ales prost sau că nu am făcut greșeli. Însă am ales să cred că greșelile nu mă definesc, că a greși nu e rău, ci a greși fără să învăț e rău. Am devenit confortabilă cu a sta în fața versiunii mele ce a greșit și a vorbi blând cu ea, dojenind sau încurajând, după caz.
Ca și mămică mi-am format propria narațiune, cum că a fi părinte fericit și relaxat depinde de mindset, de premiza cu care plec la treabă. Am acceptat mentori în viața mea (sub formă de cărți, articole, oameni faini), însă am fost foarte pretențioasă cu cine influențează deciziile mele.
Ca și femeie de afaceri, nu am început niciodată ceva pentru că se putea, pentru că se cerea sau pentru că era la modă, ci m-am orientat în funcție de ce mă frustra pe mine. Vis a vis de care probleme aș fi dorit să existe soluții? Ce puteam face eu? Ce credeam că pot fi în stare să învăț și să susțin prin dedicare și efort? Nu m-a interesat dacă știu ce și cum să fac, ci mai degrabă dacă e ceva pentru care merită să cresc, să învăț și să lupt.
Îmi doresc atât de tare ca acest mesaj să ajungă la acele femei care trebuie să-l audă!
Zilele trecute am stat de vorbă cu câteva femei puternice, antreprenori și influencers din România. Numele lor vă va fi cunoscut, dar nu asta contează. Poveștile lor au câteva lucruri în comun și vreau să mă opresc asupra câtorva aspecte:
-
Tuturor li s-a spus că nu sunt suficient de bune și că nu vor reuși.
Imaginează-ți că cineva i-a spus Paulei Seling că nu va cânta niciodată vocal. Exact! Deci lasă tânguiala și fă ce a făcut ea. A fost tristă, dar a doua zi a trecut la treabă. Azi ne binecuvântează enorm prin arta ei.
Eșecurile temporare și gurile rele îți pot fi piedici sau rampă de lansare. Tu decizi!
-
Niciuna dintre ele nu a inițiat proiectul antreprenorial care le-a făcut influente pentru câștig personal. Era mai degrabă ceva ce le făcea plăcere și care se intersecta cu nevoile celor din jur. Prințesa Urbană a mărturisit că au început să i se aprindă călcâiele după scris citind comentariile oamenilor atinși de scriitura ei. Ioana este unul dintre cei mai urmăriți bloggeri din România și autor al multor cărți. “Chemarea ta este acolo unde bucuria ta cea mai mare se intersectează cu nevoile lumii.” (Frederick Buechner)
-
Toate au un mare respect vis a vis de timpul și contribuția lor.
Ele nu trăiesc ca să-i mulțumească pe toți ci ca să fie autentice și dedicate năzuințelor lor. Cristina Koriche, medic și consilier în alăptare, spune că ea este medicul perfect pentru câțiva, în timp ce s-ar putea să fie un medic nepotrivit pentru mulți. Când vorbești tuturor, nu vorbești nimănui.
-
Niciuna dintre ele nu e ocupată trăind, ci sunt preocupate constant de dezvoltarea personală, citesc cărți și au mentori.
Prințesa Urbană ne mărturisește că nu trece o zi fără ca ea să citească. Leaders are readers! Vă tot zic asta! Plus că ea, citind, investește și în deprinderea ei de a se exprima. Și ce bine o face!
-
Toate au mărturisit că nu talentul le-a dus înspre succes ci disponibilitatea de a-l folosi și exersa zilnic.
Sunt mereu cu ochii pe ce va deveni (talentul), dar fără a fi orbite de perfecțiune. Paula exersa zilnic la pian, ore întregi. Fă ce e în fața ta, acum!
-
Toate au mărturisit că un dar este prețios doar în măsura în care dă plus valoare celor din jur.
Darul în sine nu e valoros, ci folosirea lui la a ferici sau dezrobi oamenii din jur îl face valoros.
- Toate trei au sacrificat pentru succesul lor și au avut abilitatea de a spune NU lucrurilor ce nu le slujeau planurilor pe termen lung. Ele au înțeles că amânarea recompensei, a plăcerii pentru un câștig pe termen lung este mult mai importantă decât plăcerea imediată.
-
Ele au înțeles că motivația e o treabă personală.
Nu au depins de o motivare extrinsecă, ci și-au gestionat dialogurile interne într-un mod care le-a avantajat. Au fost bune cu ele și au căutat să se iubească și să toarne în ele, ca să aibă de unde turna apoi în alții. Nu poți dărui dintr-o cămară goală.
-
Toate au descoperit ca a ajunge la succes este ușor, însă a rămâne acolo, cu verticalitate și integritate presupune dedicare continuă la auto-evaluare, o busolă bine calibrată, autenticitate și vulnerabilitate, fără a lăsa vina și condamnarea să le dărâme. Valoarea lor nu stă în ceea ce fac, nu fac sau fac greșit.
-
We are in this together!
Femeile trebuie să se susțină una pe alta mult mai mult decât o fac. Dacă femeia de lângă mine câștigă, asta nu înseamnă că eu am pierdut, ci că trebuie să mărim podiumul. Într-o lume de campioni, cu toții ridicăm standardele și cu toții putem câștiga. Imaginează-ți copiii tăi crescând într-o astfel de lume.
Prin urmare, nu, nu cred că toate femeile trebuie să aibă o antrepriză. Însă cred că o gândire antreprenorială ne poate folosi tuturor. O gândire orientată pe soluții, nu pe scuze, bârfă, văicăreli sau victimizare. Una focalizată pe a folosi ce ni s-a dat în slujba celor ce au nevoie de acel lucru. Altfel, vom irosi darul ce ni s-a dat. Iar eu nu cred că Dumnezeu face greșeli. Așadar, dezvelește ce e în tine frumos, fii vulnerabilă și spune lumii ce te face vie pe dinăuntru, invită prietenii să-ți dea feedback și trăiește cu scop!
Cu drag de tine,
Carmen
