LECȚIA 5: Părinții nu trebuie să fie divertismentul copiilor
Dacă nu ai citit lecțiile precedente din seria “Părințeală fără tocmeală”, te încurajez să o faci. Poți citi aici blogul introductiv al acestei serii: https://carmenbusch.com/blog-64-scary-parenting
Trăim vremuri care ne provoacă din multe puncte de vedere, inclusiv legat de parentingul nostru. Mereu mă uit la astfel de încercări ca la niște oportunități de a crește și a învăța lucruri noi. Vă invit să veniți cu mine în această călătorie! În blogul de săptămâna asta vorbim despre divertismentul copiilor: suntem noi, părinții, responsabili să-i distrăm oricând, oricum și cu orice preț?
Am 4 copii foarte talentați, cu performanțe academice bune și responsabili cu care nu facem activități academice extracurriculare organizate, decât rar. Puteți citi mai multe despre motivul din spatele acestei decizii într-un blog anterior: https://carmenbusch.com/blog-37-mamica-sofer
În cele ce urmează, poate o să șochez câteva mămici, dar stați cu mine!
Când am decis să am copii, eu nu mi-am restructurat viața complet, ci i-am întâmpinat cu bucurie în viața și programul meu, cu ajustările necesare, specifice vârstei. Cu excepțiile legate de alăptat și somn la timp, copiii mei făceau ce făceam eu și nu invers. Inclusiv somnul l-am programat (cu flexibilitate) ca să câștig puțină rutină. Am evitat fraza “Nu pot pentru că am copii acum”, folosind mai degrabă “Cum să fac asta, acum, cu copii?”
Mi-am dorit și îmi doresc copii responsabili de se distra și știind că se pot descurca singuri cu asta. Fac tot posibilul să fiu disponibilă dacă au nevoie de mine (am lucrat de acasă mai tot timpul tocmai din acest motiv ORI dacă am lucrat într-un birou, l-am amenajat astfel încât copiii să mă poată însoți dacă își doresc sau au nevoie).
Copiii mei știu că nu e treaba mea să mă joc cu ei. I-am învățat asta de mici. Dacă trebuia să gătesc și erau bebei îi aduceam cu mine în bucătărie fie într-un scaun bouncy (din acela cu cântece, vibrații și în care se puteau legăna), fie pe o pătură cu o carte (de ronțăit :)) și jucării, iar eu îmi făceam treaba vorbind cu ei. Nu s-a pus niciodată problema să nu gătesc pentru că am bebeluș.
Dacă aveam de dat un telefon, nu le ceream permisiunea ci le spuneam ce am de făcut și ce mă aștept de la ei în acel timp. La început apelurile erau mai scurte, ulterior au învățat să fie din ce în ce mai independenți și să-mi dea spațiul de care aveam nevoie.
Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt cu ei mici jucându-se singuri în camera lor și având FUN în timp ce eu aveam FUN făcând ce aveam eu nevoie să fac. Îi auzeam interacționând cu păpușile, sau mașinile sau lego-urile creând scenarii pe care eu nici nu mi le-aș fi putut închipui. Era minunat să aud cum mă imită pe mine, cu familia lor de jucării (cutest thing).
Am învățat repede că atâta timp cât ei se simt conectați cu mine (și am fost atentă să creez aceste momente de conectare pe parcursul zilei), erau super fericiți cu imaginația lor, ei fiind de altfel mai creativi decât mine. :)
Acum, în timp ce scriu acest blog, copiii mei se joacă singuri prin casă și nu, nu este pentru că sunt mari ci pentru că asta știu că trebuie să facă.
Dacă un copil crede ca este în controlul orarului tău, NU e de bine.
Treaba mea este să ÎI IUBESC și să TRASEZ LIMITE sănătoase și clare pentru a le crea cadrul de dezvoltare armonioasă, dar nu și să-i distrez. Asta e treaba lor.
Ce am făcut pentru a-i ajuta pe copii în această direcție?
Când erau mai mici treaba mea era să mă asigur că au opțiuni de joacă.
- I-am urmărit, învățat, am văzut cum le place să petreacă timpul și am creat mai multe oportunități pentru a face acel lucru.
- Le organizam proiecte (lucru manual) potrivite vârstei lor ca să nu trebuiască sa le fac eu - identificați scenariul? Scopul nu era să avem un proiect terminat care să arate bine ci ca ei să fie mândri de ce și cât au reușit ei să facă.
- Le printam/cumpăram seturi creative de colorat și puzzle-uri - pe lângă stațiile de jucării bine organizate și explicate.
- Apropos de jucării: o grămadă dezorganizată de jucării doar îi copleșește pe copii. De asemenea, MAI MULTE jucării nu vor ajuta dacă nu știu ce să facă cu ele. I-am responsabilizat de mici vis a vis de curățenia și organizarea spațiului de joacă. Regula este și acum: dacă schimbi cutia cu jucării, trebuie să o strângi pe cealaltă întâi.
- Le dădeam și le dăm suficientă atenție pe parcursul zilei astfel încât să nu se simtă niciodată deconectati de noi. Le spunem în fiecare zi, de multe multe ori că îi iubim și că îi apreciem (în mod specific și cu detalii).
- Lăudăm/apreciem intenționat lucrurile pe care le vrem multiplicate și împărtășim cu ei și nevoile noastre (spațiu, timp, date night).
- De asemenea ușa noastră este mereu deschisă pentru playdates. Mulți copii ne-au trecut pragul casei și au plecat de la noi mai fericiți.
Vă las cu o listă de principii care mi-au format părințeala legat de distracția copiilor și pe le-am aplicat cu succes de-a lungul timpului:
- Copiii învață MULT MAI BINE trăind cu noi. Ai mei cântă la instrumente. Știți de ce? Citesc în fiecare zi. Știți de ce? Gătesc și încă bine. Știți de ce? Nu sunt dependenți de TV. Știți de ce?
- Nu sunt o mamă mai bună dacă stau cu ei tot timpul și fac activități, ci mai degrabă, ținându-mi mintea ascuțită, lucrând pentru visurile mele (îi voi învăța să facă același lucru), făcând gimnastică, ascultând muzică bună, etc.
- Nu insist cu nicio activitate în afară de muzică și citit. Activitățile extrașcolare sunt fix alegerea lor și avem 2 reguli: dacă ai început trebuie să termini sezonul și nu poți face mai mult de 1 activitate/copil/pe sezon sau trimestru. De ce am ales cărțile și muzica? Pentru că sunt bune pentru mintea noastră. Ca “sport” practicăm alergarea după câine, mersul pe bicicletă sau jucatul în curte.
- Învățăm multe despre ei când îi lăsăm să își ORGANIZEZE singuri fun-ul. Înspre ce se îndreaptă cel mai des? De exemplu, am observat că fiul meu Jayden era preocupat de mic de a construi și de știință în general. L-am ajutat cumpărându-i lego-uri, cărți de știință, cursuri online care să-i satisfacă curiozitatea și nevoia de explorare, ducându-l la muzee de știință, etc. Copiii sunt mult mai creativi decât adulții deci când organizăm noi timpul lor de joacă le vom limita imaginația.
- Nu m-a deranjat niciodată un fort în mijlocul casei dacă și-au asumat responsabilitatea de a face curățenie când au terminat. Dacă au vrut să scrie pe pereți însă, nu i-am lăsat, că nu e ok dar am pus o hârtie mare pe pereți ca să poată scrie pe ea. :)
- Dacă au vrut să se joace cu plastilină le-am scos ingredientele și i-am poftit să o facă. Le-am zis că eu mă joc cu plastilina mea (aluat poate, făcând o pâine). Dacă au vrut să coloreze, le-am scos cutia de colorat și le-am dat opțiuni de cărți de colorat. Dacă au vrut afară, le-am deschis ușa spre curte și le-am amintit regulile de siguranță.
- Prefer să-i văd afară, alergând și inventând jocuri. Așa că, în loc să investim în jucării scumpe, am construit un loc de joacă (împreună cu ei). Am preferat să am copii la noi acasă aproape zilnic pentru că eu nu mă joc de-a hoții și vardiștii, dar ei împreună pot să o facă. Am învățat să tolerez gălăgia și deranjul care îmi va lua 15-20 de minute de curățat cu ei, comparativ cu 3-4 ore de întreținere a fun-ului pentru ei.
- Ca să aprecieze jucăriile și să nu se plictisească ușor, am stabilit ca regulă că primesc jucării și cadouri noi doar de ziua lor și de Crăciun. Restul punem pe o listă de dorințe sau trebuie să plătească singuri pentru ele. Cum? Făcând diverse lucruri în casă (chores). I-am învățat să fie mândri de munca lor, plus au mai puțin timp de plictiseală când au sarcini de îndeplinit.
- ÎI LAS SĂ SE PLICTISEASCĂ. Eu și restul lumii nu suntem aici ca să-i slujim! Le-am creat un boredom jar (borcan cu idei anti-plictiseală) la care pot apela oricând. Acolo sunt idei de distracție dar și de lucru în casă. Regula e următoarea: dacă te plictisești, poți apela la borcanul cu idei (nu să te plângi că ești plictisit). “Doar copiii plictisitori se plictisesc”, le zic adesea. Trebuie să facă ce le-a “picat”, nu pot alege. Și dacă e dat cu mopul, ei bine trebuie să o facă. Știți de câte ori îmi spun copiii mei acum că sunt plictisiți? :) Exact!
Sper ca ideile și principiile noastre să vă fie de folos. Copiii de azi devin adulții de mâine - creativi, inovatori și curajoși. Până la urmă cu toții creștem azi adulții cu care am vrea să interacționăm mâine.
Dacă nu ai făcut-o până acum, vino alături de mine în grupul special creat pentru a învăța și a ne încuraja la a crește o generație de copii altruiști, generoși și încrezători că pot schimba lumea. Accesul în grup este gratuit și va deveni curând unul de suport pentru clienții cursului “Părințeală fără tocmeală - 30 de zile de hands-on parenting”. https://www.facebook.com/groups/636231430285816/
Cu drag,
Carmen, mămică de 4
