Recent, o prietenă bună a întrebat pe profilul ei personal de Facebook, ce mai facem noi pe acasă astfel încât Decembrie, respectiv Crăciunul să fie speciale. Pentru că mi-e prietenă dragă, am răspuns numaidecât și scriindu-i ei, mi-a venit poftă să vă scriu și vouă, aici.
Unul dintre lucrurile mele preferate (și mai ales în anii în care sunt organizată bine) este un calendar de Advent personalizat nevoilor noastre. Avem în el activități simple precum: ne uităm la “Elf” cu ciocolată caldă sau “Împachetăm cadouri unii pentru alții” sau “Planificăm cadourile pentru profesori” sau “Citim împreună povestea Crăciunului”. Sunt câteva aspecte de care ținem cont mereu când planificăm astfel de activități: să creeze momente speciale pentru noi ca și familie, să nu ne streseze (daaa, sunt zile când le sărim) și să acopere acele activități non-negociabile (e foarte important pentru noi ca la final de an să spunem MULȚUMESC persoanelor importante din viața noastră, de exemplu).
Decorăm casa frumos încă de la început de lună. Copiii participă și ei dar mami își rezervă dreptul pentru anumite colțuri din casă. Ne ajută enorm dacă avem un brăduț separat pentru copii în care ajung toate decorațiunile făcute de ei de-a lungul anilor. Mami, simandicoasă cum e, are chef uneori de “color coordination”. Nu îi iese întotdeauna, dar e ok. :)
Avem veselă și decorațiuni pe care le păstrăm doar pentru luna decembrie. Avem și un stoc de ciocolată caldă, bezele și acadele de crăciun. Săptămânal, în Decembrie, facem biscuiți speciali (de la turtă dulce, biscuiți cu nuci pecan sau fulgi de ciocolată și faimosul cheesecake al mamei pentru Anul Nou). Nu lipsește nici căsuța de turtă dulce la decorarea căreia facem exces de coloranți alimentari și zahăr (știu, știu, dar e doar o dată pe an, parol).
Muzica de Crăciun e nelipsită în Decembrie. Care sunt oare cântecele voastre preferatele?
Ne place, pe cât putem, să facem cadouri handmade pentru profesori - ori activități, ori consumabile (nu cred că profesorii mai au nevoie de încă o vază sau un bibelou, nu-i așa?) Ori îi trimitem la o masă specială într-un restaurant bine ales, ori la o piesă de teatru cu familia, ori le facem niște decorațiuni de brad cu uleiuri esențiale, bine-nțeles!
În fiecare an copilașii mei aleg o cauză înspre care să doneze. Și aici fac o paranteză ca să explic de unde vin acești bănuți.
Copiii mei sunt învățați valoarea banilor de când pot ține o mătură în mână (mai multe despre asta în blogul următor) și primesc bani săptămânal pentru activități în casă. Știu și filozofia conform căreia ei ne “datorează” asta, însă noi am ales să îi învățăm antreprenoriat încă de mici - să muncești pentru bani, să-ți dorești să câștigi bani și să fii creativ vis a vis de asta. Însă, la fel de mult am vrut să îi învățăm despre a investi, a economisi și a fi generoși. Astfel încât fiecare dintre ei are trei borcănașe: SPEND, SAVE ȘI GIVE (CHELTUIEȘTE, ECONOMISEȘTE, DĂRUIEȘTE). Nu ne aparține ideea, am găsit-o cu ani în urmă într-un blog și mi s-a părut genială. Și FUNCȚIONEAZĂ! Copii economisesc 20% din tot ce primesc săptămânal, dăruiesc cel puțin 10% și pot cheltui 70%. Cum spuneam, mai multe despre asta în blogul următor.
Acei 10% se adună pe parcursul anului. Îi pot dărui oricând văd o nevoie la care doresc să contribuie. Tot ce nu e cheltuit însă până în Decembrie, va fi dăruit la final de an. Nici un ban de dăruit nu va trece pragul anului. Asta e regula casei noastre.
De obicei ai noștri dăruiesc copiilor orfani iar noi avem o înțelegere cu ei - tot ce donează ei, noi vom dubla. Facem lista de cumpărături împreună și mergem împreună la cumpărături. Într-un an am trimis pachete soldaților, în alt an la case de bătrâni sau unui adult aflat în nevoie mare (am reparat de exemplu casa unei persoane cu Scleroză multiplă). Sper să nu sune a laudă de sine! Vreau doar să vă fac sugestii. O altă idee este să observați voi nevoile din comunitatea voastră și să creați un “Brăduț al nevoilor” pe crengile căruia, în loc de ornamente, să fie bilețele cu nevoi ale copiilor care altfel nu ar primi nimic de Crăciun. Noi avem un astfel de brad (la noi la Biserica) și alegem 4 copii (câte unul pentru fiecare dintre copiii noștri). Vrem să îi învățăm să fie empatici și darnici, și în același timp vrem să înțeleagă că oamenii, în diferite momente din viață, au nevoi speciale. Vrem deasemenea să fie multumitori pentru ceea ce au și nu să ia totul de-a gata ca și cum li se cuvine.
Îi încurajăm pe copiii noștri să își confecționeze/cumpere cadouri unul altuia. Ca să-i ajutăm, la început de lună își fac cu toții liste de dorințe. Îi încurajăm la varietate și simplitate. Mergem de obicei după regula pe care am mai menționat-o și altă dată: Something you want/Something to give/Something you need/Something to read (Ceva ce își doresc/Ceva ce pot dărui/Un lucru de care au nevoie/Și ceva de citit). Așa acoperim tot ce e important pentru noi.
Următoarea activitate este foarte specială pentru noi, poate cea mai specială! În ajun de Crăciun mergem împreună la biserică și când revenim acasă copiii primesc “Cutia de Crăciun” - o cutie frumos decorată care conține: o pereche nouă de pijamale (pentru că pozele din dimineață Crăciunului să arate bine), un film/DVD, o carte și o ciocolată caldă. În seara ajunului facem ciocolată caldă și ne uităm la unul dintre filme în pijamalele noastre cele noi. Daaa, suntem silly și cumpărăm pijamale asortate - o dată pe an e permis. :) Tot în Ajun copiii își dau cadourile pe care și le-au pregătit unul altuia. Asta e partea lor preferată.
Celelalte trei filme rămân pentru ziua de Crăciun. Cărțile ne salvează de obicei de plictiseală pe perioada vacanței de Crăciun.
A doua zi de dimineață începe altă nebunie! Copiii s-ar trezi cu noaptea în cap dar nu au voie să iasă din dormitor până nu simt miros de brioșe și cafea. Mami pregătește brioșele de cu seară, iar dimineața doar le pune la cuptor. Numai după ce mami are ceașca de cafea în mâna și brioșele sunt la cuptor, au voie copii să dea fuga înspre brad.
Tot ce au voie să desfacă înainte de brioșele care se coc mirosind îmbietor sunt ciorăpeii de Crăciun, plini cu dulciuri și “mărunțișuri” gen ir de buze, bijuterii simple, brelocuri, un pix special, un carnețel mic de buzunar, etc.
După brioșe și ciocolată caldă (da, facem excese) în care “mestecăm” cu un candy cane (acadea specială de Crăciun din mentă) au voie să deschidă și celelalte cadouri - câte unul, pe rând (tortură, știm… dar doar așa prelungim plăcerea descoperirii cadourilor). Dimineața de Crăciun e doar a noastră și așa a fost mereu. Doar câte vreo bunică are voie să se amestece în peisaj. ;) Restul zilei e pentru trândăveală cu cărți, jucării noi, fără reguli și griji de niciun fel.
Perioada dintre Crăciun și Anul Nou e petrecută în lenevie. Îi încurajăm pe copii să scrie în jurnal zilele astea, să își amintească anul ce a trecut și să viseze la următorul. Noi nu credem în rezoluții de anul nou pentru că încurajăm la o viață trăită cu scop mereu, zi de zi. Rezoluțiile nu fac decât să ne descurajeze și să ne amintească de ceea ce nu am făcut, deși ne-am propus. Însă credem mult în visuri, scopuri evaluate permanent și lecții învățate.
Pe 1 Ianuarie încercăm să facem o drumeție în fiecare an. Ne împăcăm cu natura și ne revenim după îmbuibarea de după Crăciun și Revelion.
Apropos de Revelion, la noi regula casei a fost mereu: Crăciunul cu familia și Revelionul cu prietenii. Nu facem însă nimic laborios. Fiecare aduce un fel de mâncare și punem totul la grămadă. Ne înfruptăm dintr-o grămăjoară dezorganizată de mâncare. Vin să fie și totul e bine! :)
Dragilor, dincolo de tradiții și celebrarea împreună cu familia, Crăciunul ne aduce aminte de Nașterea lui Isus. Nu vom uita niciodată asta! El este motivul pentru care suntem împăcați cu noi înșine și cu Dumnezeu. El este celebrat frumos când noi oferim iubire, când suntem generoși și plini de compasiune. Fără reguli, fără judecată și plini de iubire. Oare am spus că dăruim cât de multă iubire putem?
Fiecare an nou ce vine ne aduce aminte de cel ce a trecut. Scurtă e viața... și ea poate trece oricum dacă o lăsăm. Ori putem să o trăim în așa fel încât să lăsăm moștenire o rampă de lansare solidă pentru copiii noștri. Eu nu îmi doresc decât să trăiesc ca cea mai bună versiune a mea, fără rușine, fără să mă compar, fără “ar trebui”, ci stabilindu-mi singură lucrurile pentru care vreau să lupt.
Sper să inspir și să încurajez. Sper să vă ajut să respirați cu ușurare. Sper să vă invit într-o “suroritate” care împuternicește. Sper să îmi puteți vedea inima dincolo de cuvinte. Sper să creăm împreună în noul an.
Împărtășiți în comentarii tradițiile voastre preferate de sărbători. Tare mi-ar plăcea să știu cum faceți Crăciunul vostru special.
Sărbători fericite,
Carmen