Zilele trecute am postat o fotografie cu copiii mei în aeroport, în drum spre casă, dinspre România. În fotografie, 3 din 4 copii citeau iar al patrulea, mezina, se juca cu Barbies. Reacțiile prietenilor au fost ceva de genul: “Wow, cum ai reușit asta, când majoritatea copiilor preferă un telefon în mână?”
Înțeleg că suntem în era tehnologiei și că multe mămici supraviețuiesc doar, deci nu e intenția mea să judec pe cineva. Însă, asemenea oricărui lucru în parenting și în viață, tot ce îți dorești INTENȚIONAT să faci, vei reuși.
Când aveam cam 28-29 de ani am fost invitată să particip la un curs european de leadership. Unul dintre traineri a rostit atunci un lucru care a rămas cu mine și mi-a condus viața și intențiile: “Leaders are readers”.
Mi-a devenit cuvânt de căpătâi, deși iubeam deja cărțile. Încă de mică străbăteam singură orașul în care am crescut ca să-mi fac abonament la bibliotecă. De multe ori, când surorile mele se jucau, eu alegeam fascinația unei povești. Îmi amintesc și acum mirosul de cărți vechi și bibliotecara fără degete care ținea penița stiloului între mâini pentru a scrie pe fișa cărții. Îmi aduc aminte chiar și zgomotul peniței pe hârtie și particulele de praf stârnite de mutatul cărților pe raft. Era întuneric în biblioteca din Bîrlad (acolo am locuit până la 10 ani) și trăiam mereu un sentiment de bucurie amestecat cu teamă. Dar cărțile mi-au rămas dragi!
Când am hotărât să am copii, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă înconjor de cărți de parenting și apoi cărți pentru copii. Cărțile despre parenting m-au învățat să încep să le citesc copiilor încă de mici. De când au fost în stare să stea în funduleț la mine în brațe, am început să le citesc - la început poezii de leagăn, apoi povești cu poze, până la povești cu pilde bune pentru copii. Cititul, la fel că mâncatul, a devenit ceva natural pentru ai mei plozi. Le citeam în fiecare seară după băiță, înainte de culcare și interacționam cu ei prin intonația vocii, punându-le întrebări la care încă nu știau să răspundă și amuzându-mă de răspunsul lor. Eram fascinată de cărțile ce le deveneau repede favorite și nu îmi păsa dacă uneori le mestecau mai mult decât le citeau. :) Da, am trecut și prin faza aceea!
Iată câteva trucuri pe care noi le-am aplicat pentru a crea o cultură a cititului în familie:
- Vorbiți despre cărți și citit ca fiind un privilegiu.
- Lăsați-i pe copii să vă vadă pe voi citind.
- Petreceți timp de calitate în librării/biblioteci (în concediul nostru în vara asta am petrecut cel mai mult timp într-o librărie - Shermans’s din Maine).
- La fiecare zi de naștere, Crăciun, Paște, copii mei primesc o carte cadou pe lângă celelalte surprize.
- Când erau mici aveam tabele (liste cu sarcini) și copiii câștigau o steluță pentru fiecare activitate la care mă așteptam din partea lor să o facă (făcutul patului zilnic, exersatul la pian, etc.) DAR, la fiecare 10 steluțe primeau un cadou special. Ghiciți ce era? O carte! Am ținut mereu în casă o cutie cu cărți ca și “cadouri de rezervă” pentru situațiile în care aveam nevoie să recompensez un comportament frumos sau un lucru făcut bine. Știau și ei că în cutia de pe raftul de sus din dulapul mamei sălășluiau surprize frumose: cărți. Abia așteptau ca mama să tragă scaunul și să dea jos cutia cu minunății.
- Alegeți împreună serii de cărți pe care să le citiți/citească. Astfel vor aștepta cu nerăbdare următoarea carte din serie.
- Învățați-i să fie mândri de citit. Leaders are readers! Fetița mea de 13 ani zice asta cu mândrie de fiecare dată când vreun bully vrea să o ia la mișto pentru cât citește.
- Dați la schimb timp la televizor și/sau electronice pe timp în cărți. Nu uitați că nu dau acest sfat ușor. Am patru copii cu personalitate foarte puternică, dar ei știu exact care sunt non-negociabilele. Iar eu știu că trebuie să fiu mai puternică cel puțin o dată în plus față de ei (în argumentație) pentru a forma obiceiuri sănătoase.
- Dacă le place un film inspirat de o carte, propuneți citirea cărții.
- Vorbiți cu fascinație despre cărți și învățăturile ce se pot trage din ele.
- De asemenea, noi am ales să avem câte un raft de cărți la fiecare nivel din casă (colț din apartament) și multe “locuri de citit” - un fotoliu și o lampă lângă. Avem cel puțin 5-6 astfel de locuri în casă. Pe noptieră la mami și tati în cameră se hodinește mereu un teanc de cărți parțial citite.
- Și încă o lecție ce am învățat-o de la John Maxwell. Tatăl său le dădea bani de buzunar nu pentru munca făcută în casă (asta era de așteptat de la fiecare), ci pentru fiecare carte citită - o sumă diferită în funcție de nivelul de dificultate. Eu am decis că le voi da bani grei copiilor mei, în liceu, dacă în fiecare an (clasa a 9-a până într-a 12-a) vor citi “The magic of thinking big”, de Dr David Schwartz și “How to win friends and influence people”, de Dale Carnegie.
Când Melanie era în clasa a doua ne-am hotărât să ne mutăm în SUA. Deși limba ei maternă era engleza, în România ea mersese la școală în limba română. Deci vorbea în engleză și citea și scria în română. Știam că trebuia să fie la nivel de scris/citit de clasa a treia când aveam să ajungem în SUA. Am încurajat-o cu recompense în bani (puțini, dar ea nu știa valoarea lor atunci). Pentru fiecare carte citită în limba engleză primea 25c, 50c sau $1, în funcție de dificultate. A învățat să citească singură în câteva luni iar apoi a folosit o programă online pentru a învăța să scrie în limba engleză. Au fost suficiente doar câteva luni. Când am ajuns în State era unul dintre cei mai buni elevi din clasa ei.
- Pentru lista de Crăciun avem o zicală: “Something you want, something you need, something to give and something to read.” Nu îmi aparține, dar mi se pare genială ideea, deci noi o folosim. PATRU cadouri mari și late!
- Faceți un schimb de cărți cu prietenii sau cu colegii de clasă (book swap).
În concluzie:
Nu renunțați la a face din citit o mare dragoste. Eu am și fete și băieți, și adolescenți și copii mici… merge la toți, parol. Nu uitați că în primii șapte ani copiii învață prin imitație. Dacă îmi vei spune că nu ai timp sau energie să citești, îți voi spune că nu ai dreptate. Dacă ți-e pe lista de priorități, se va întâmpla. Eu nu m-am oprit niciodată din citit. Prefer o carte, televizorului. Și iubesc să îi văd pe ai mei copii citind!
Reacția voastră la acest blog, exprimată printr-un click pe unul dintre emoticoanele de mai jos, este tare mult apreciată! :)
Cu drag de voi,
Carmen Busch
