Acum câteva zile eram în bucătărie și pregăteam cina. Cei mici alergau gălăgioși prin casă iar fetele mai mari își terminau temele. Pastele de orez erau la fiert iar eu tăiam legumele pentru sos. Grătarul era deja încins. Miros de “bun” plutea în aer și foamea ne sporea cu fiecare minut.
În așteptarea cinei, încep o discuție cu fetița mea cea mare, M, care se confruntă cu adaptarea la o nouă școală. În timp ce eu o “școleam” bine (defect profesional…de), mare mi-a fost uimirea când ea a reacționat nervoasă: “Tu ce știi mami? Ție ți-a fost ușor la școală, că făceai parte din grupul celor ‘populari’!”
Bum! M-a “pălit” tare replica ei, nu doar pentru că nu era adevărată, ci și pentru că mi-am dat seama eu sunt cea care avea nevoie de o lecție. Ce anume din comunicarea mea cu ea i-a dat vreodată impresia că eu nu știu ce e acela eșec? Sau obstacole? Sau teamă?
Am avut de-a face cu tot felul de "uriași" în viața mea și am învățat câte ceva din interacțiunea cu ei. Ei se ridică adesea în situații cheie din viața noastră. A trebuit să-i înfrunt mai ales în sezoane în care un vis era pe cale să se nască în inima mea. Ca atunci când, în liceu fiind, visam să dau la medicină. Când am împărtășit acest vis familiei mele, reacțiile au fost ceva de genul: “Nimeni din familia noastră nu a terminat nici măcar liceul și pe tine te arde să dai la medicină. Ești naivă rău. Stai să mai crești puțin.” Același lucru mi s-a întâmplat și când am început să visez la o afacere doTERRA în România: “Nu poți să faci business cu doTERRA în România. Nu cumpără nimeni kit-uri aici, doar mostre, dacă ai noroc.” (vezi mai multe pe www.carmenbusch.com)
Au fost doi “uriași” pe care a trebuit să-i înfrunt … două frici majore cu care știu că și mulți dintre voi vă confruntați:
1. Frica de eșec:
Dacă nu sunt suficient de bună? Dacă nu am abilitățile necesare pentru a reuși în acest domeniu? Dacă nu știu ce să fac? Cum o să reușesc dacă nici măcar nu știu de unde să încep?
2. Frica de respingere
Ce vor spune cei din jur? Cum vor reacționa când le voi împărtăși visul meu? Dacă vor râde de mine? Dacă nu va fi nimeni interesat de ceea ce am să ofer?
La fel ca în binecunoscută istorie biblică cu David și Goliat, și eu a trebuit să-mi iau praștia și câteva pietre și să înfrunt "uriașul". Mai jos vă las câteva "pietre" pe care sper să învățați să le mânuiți bine și să vă fie de folos:
Închei cu câteva întrebări la care te invit să meditezi: Care sunt "uriașii" cu care te-ai confruntat în trecut? Cum le-ai venit de hac? Ce oameni te-au ajutat? Ce a trebuit să schimbi în viața ta pentru a-i învinge? Cu ce "uriași" te confrunți acum? Ce temeri, îngrijorări, mentalități greșite stau între tine și visul tău? Cum plănuiești să acționezi? Cui îi vei cere ajutorul?
Și nu uita: HAVE FUN! Acest VIS AL TĂU este puiul tău. Prețuiește-l! Tu i-ai dat viață și tot tu îl vei hrăni până va ajunge la maturitate.
Vă iubesc tare de tot,
Carmen