Ziua e pe sfârșite și pășesc afară să respir aer curat de seară. Prima impresie: “Miroase a cald, și a umed și a verde”. Apoi, privirea îmi fuge spre gazonul meu, nu de mult curățat și aranjat, acum inundat de “prădători”. Încerc să ignor problema … la urma urmelor ieșisem să mă relaxez după o zi lungă de lucru.
Însă un gând nu-mi dădea pace: ”Cum au crescut atât de repede toate buruienile astea? Când am plecat în vacanță, cu 10 zile în urmă, tocmai terminasem plivitul și gazonul arăta aproape perfect.” Nu am timp să zăbovesc prea mult în coșmelia gândurilor mele. Caut repede niște mănuși de grădinărit și mă pun pe treabă. Jayden, băiatul meu de 8 ani, se oferă să ajute și el. Amândoi ne punem pe treabă în timp ce vorbim despre buruieni … unele sunt pline de spini, altele sunt mici dar cu rădăcini foarte adânci, altele au crescut mai înalte decât Jayden.
Nu pot pierde oportunitatea de a-l învăța pe fiul meu o lecție importantă despre oameni și viață. Este o lectie despre un alt fel de “buruieni”, unele mai greu de depistat decât cele din grădină și cu consecințe mult mai grave, mai profunde și mai de durată. Sunt “buruieni” ce ne pot năpădi viața dacă nu suntem atenți și intenționați în a le preveni apariția, a le stopa creșterea sau a le îndepărta din rădăcină.
Lecția de viață pentru Jayden devine în scurt timp un motiv de meditare și reflectare pentru mine. În discuția cu el observăm faptul că și iarba, florile dar și bururienile cresc în același sol. Prin urmare, în timp ce suntem preocupați să facem acele lucruri care ajută iarba și florile să crească frumoase, sănătoase și puternice, trebuie să fim preocupați în egală măsură de acele lucruri care pot preveni apariția buruienilor sau care ajută la distrugerea lor atunci când acestea apar. Nu sunt expertă în grădinărit și de aceea mă opresc aici cu lecția despre iarbă, flori și bururieni. Am avut însă adesea de-a face cu propriile mele “buruieni”. Am avut ocazia să observ lupta altora cu “buruienile” din viața lor, așa că subiectul nu-mi este străin deloc.
Sunt câteva lucruri (pe care le-am observat în viața mea și a altora cu care am interacționat) care pe de o parte împiedică lucrurile bune și frumoase să crească și să se dezvolte pe “solul” vieții noastre, iar pe de altă parte crează un mediu propice pentru tot felul de “buruieni” urâte. Iată doar câteva la care m-am gândit:
Amânarea - este un mod atât de simplu de auto-sabotaj. Amânăm adesea să facem acele lucruri care știm că ne ajută. O facem de cele mai multe ori din frică, alteori din comoditate. De câte ori nu mi-am spus: “Sunt prea obosită azi ca să mai fac mișcare! Recuperez mâine.” sau “Voi citi acea carte pentru dezvoltare personală după ce trece perioada asta aglomerată.” Un lucru pe care l-am învățat de-a lungul timpului este că întotdeauna avem perioade aglomerate, mai ales când mai ai și 1, 2… 4 copii. :)
Toxicitatea - fie ea sub forma gândurilor negative, a expunerii la toxine și noxe sau la persoane extrem de “generoase" în a ne indica mereu ceea ce nu putem face sau numeroasele moduri în care putem eșua.
Critica (de sine sau a altora) - dacă măcar o fracțiune din timpul pe care-l petrecem criticând, l-am dedica formării de obiceiuri și deprinderi noi și valoroase, am avea o cu totul altă perspectivă vizavi de reușite și eșecuri.
Comparația - nu o văd niciodată utilă. Ne face să uităm cine suntem și să ne simțim mai puțin valoroși decât alții. Reversul medaliei … ne transformă în indivizi aroganți și condescendenți. Cea mai frumoasă grădină este aceea în care fiecare floare îmbobocește și înflorește în bucățica ei de sol, fără a cere permisiunea suratelor vecine. Este și mai prielnic mediul în care o plantă este cultivată alături de altele, care îi stimulează creșterea. Știu că am spus că am încheiat lecția despre grădinărit dar nu puteam să nu adaug acest amănunt! :) Cunoaștem cu toții zicala “spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”. Caută-i cu grijă pe cei cu care vrei să te însoțești, alege-i în mod intenționat pe cei care pot aduce valoare vieții tale, precum și pe cei a căror viață o poți îmbogăți tu!
Bârfa - este extrem de toxică și totuși atât de ușor cedăm ispitei de a bârfi. Ne ia prin surprindere, ca un vârtej, și ne trezim rușinați că, încă o dată, "ne-am pierdut pe noi înșine” și am trădat un suflet. Și pentru ce? Don’t, just don’t.
Văicăritul și victimizarea nu șad bine nimănui. Dar recurgem la ele aproape zilnic.
Astea au fost câteva lucruri din seria “AȘA NU’, dacă vrem ca lucrurile frumoase să crească în viața noastră și nu bălăriile (ne e mai ușor adesea să ne gândim la ce să NU facem). Vreau însă să vă las cu câteva lucruri din seria “AȘA DA”. Acestea, practicate într-un mod intenționat și consecvent, pot ajuta viața noastră să aducă rod frumos și bogat, împiedicând buruienile să-și facă veacul.
Cu drag de tine,
Carmen