Într-o dimineață, pe 22 decembrie mai exact, m-am trezit în plânsetele copiilor mei. Îmi răsună și acum în urechi neputința lor în timp ce mă implorau să fac ceva. Două dintre cele 10 găinușe pe care le îngrijeau zilnic cu dragoste plecaseră la cer. Aveau doar 8 luni și nu ne puteam explica plecarea timpurie și subită. În urma unor teste de laborator (ne-am temut să nu fie o gripă care să le afecteze și pe celelalte) am aflat că se intoxicaseră cu sare. Ninsese mult în ziua precedenta și soțul meu a folosit sare pură ca să-i croiască Juliei (fetița responsabilă de ele) drum chiar către cotețul lor ca să le poată hrăni, schimba apa etc. Cum le lăsăm în fiecare zi libere, ele firește s-au folosit de aceeași cărăruie ca să vină spre casa unde știau că de fiecare dată sunt întâmpinate cu gustările lor preferate (boabe de porumb, fulgi de ovăz, pâine). Pofticioase din fire, au ciugulit sarea restantă. A fost o lecție care a durut tare, dar acum știm că găinușele fac edem cerebral de la sare în exces.
Au urmat discuții legate de Dumnezeu, viață, moarte, eternitate și multă tristețe și tânguială. Fac o paranteză ca să clarific că nu, nu eram mari fani găini înainte de a le avea pe ale noastre, dar când le ții în palme de mici, scormonești după viermi pe sub pietre pentru ele, pentru că-i adoră, mănânci primele ouă de la ele plin de uimire, le auzi cum anunță bucuroase crearea unui ou, când fug spre tine imediat ce ieși pe ușă afară și te urmează prin curte, când vezi câtă bucurie generează copiilor tăi... uite-așa devii iubitor de găinușe!
De ce fac această introducere lungă într-un articol despre o viroză? Cred că instalarea simptomatologiei și lungimea convalescenței depinde mult de statusul nostru emoțional atunci când ne găsește.
Pe noi ne-a găsit triști, chiar îndurerați aș spune.
În acea zi am început să dau semne de răceală. Așa părea cel puțin - o simplă răceala. Nu m-am îngrijorat deloc, ci am făcut ce fac de obicei. Câteva ore mai târziu Katie mi-a mărturisit că popcornul are gust rău sau oare nu are gust? Nu se putea hotărî. Clar ea era mai avansată în instalarea simptomatologiei. Mi-am adus aminte că în week-end-ul precedent Julia a fost puțin bolnăvioară. A avut o stare de moleșeală preț de câteva ore. Știu că am trimis-o la mine în dormitor să se odihnească. Am uns-o cu toate alifiile (știți voi de care ;)) și a doua zi a fost ca nouă.
Înapoi la ziua de 22 Decembrie. Ne-am purtat cu toții normal, deși după afirmația lui Katie m-am gândit că poate fi un anume fel de răceală. Nu ne-am izolat unii de alții, nu ne-am panicat, nu ne-am ferit, de ce am face-o? Ne așteptam să se întâmple, pentru că noi am continuat să trăim viața cât de normal ni s-a permis. E înfricoșător că trebuie să introduc acest “permis” aici, nu? Mult mai înfricoșător decât ce urmează să vă povestesc.
A doua zi dimineață m-am trezit cu ceea ce se părea a fi o gripă: dureri musculare, cefalee, dureri în gât, congestie. Și fix așa am tratat totul - ca pe o gripă. Mi-am adus aminte că fix cu trei ani în urmă, TOT între Crăciun și Revelion, am stat în pat cu o gripă care m-a chinuit mult mai tare decât avea să mă “chinuie” asta.
Am decis să pun în practică obiceiurile de sănătate pe care le-am învățat în ultimii ani și să las organismul să-și facă treaba. Recunosc că am simțit puțină curiozitate și poate chiar recunoștință că acum voi avea o mărturie personală și nu voi mai vorbi din auzite sau din cărți când îi încurajez și asist pe alții.
A urmat o săptămână în care am experimentat toată pleiada de simptome. Cea mai mare atenție am dat-o hidratării și eliminării secrețiilor. Am băut MULTĂ apă și ceaiuri calde din plante, neîndulcite, am luat suplimente care să-mi mențină organismul ager (vitamine, minerale, antioxidanți, antiinflamatoare naturale, enzime digestive și pro/prebiotice). M-am uns cu “alifii” tămăduitoare pe care le folosesc de mulți ani încoace. Am facut inhalații pentru decongestionare, am folosit umidificator și difuzor în cameră, am făcut gargară și băi detoxifiante. Nu m-am atins de prăjiturile de Crăciun (dar asta nu a fost prea dureros la mine pentru că nu sunt prietenă cu zahărul în general) și am așteptat vindecarea. Prin ziua 5 nu mai miroseam iar mâncarea avea un gust fad. E neplăcut, dar nu se moare din asta.
Nu am făcut febră dar ce e drept nici nu mi-am luat prea des temperatura, cum de altfel nu am măsurat nici concentrația de O2 (nu o făcusem niciodată într-o răceală sau gripă).
Soțul meu a început simptomele la o zi după mine și l-au ținut vreo 5 în total. Gustul și mirosul i-au revenit prin ziua 7-8.
Copiii? De ei știm deja. Când le-am spus că avem și noi ce au avut și alții, Katie a răspuns: “Cum adică? Asta e? Pentru ASTA au închis școlile și ne-au interzis atâtea lucruri?” Promit că nu i-am pus eu cuvinte în gură. Katie are 8 ani. Ea a experimentat doar afectarea gustului și a mirosului. Jayden (10 ani) a avut pentru o jumătate de zi o stare generala alterată și subfebrilitate și s-a bucurat de orele suplimentare la TV (că deh, ce să faci când ești bolnav și nici de citit nu-ți arde? :)). Julia (13 ani) - nada! Cred că ea ne-a dat sămânța în week-end-ul anterior și suspectăm și de la care vecini a venit (îi iubim în continuare). Melanie se dădea foarte puternică cum că ea nu are nimic până într-o zi când supa nu a mai avut gust dar cam atât. Mărturisesc că noi folosim nutrienți (vitamine, minerale, omega, probiotic) și uleiuri esențiale zilnic, de ani de zile.
Înapoi la mine acum, fiindcă cu mine a stat cel mai mult. V-am oferit contextul cu găinușele și supărarea dar mai e de adăugat că la final de an am lucrat mai mult decât de obicei și poate mai mult decât trebuia (așa se întâmplă când iubești ce faci) și e posibil ca și asta să fi influențat durata simptomatologiei - că asta m-a enervat mai tare, DURATA nu INTENSITATEA.
Scriu acest articol pe 2 Februarie și încă nu am gustul recuperat 100% iar mirosul nici atât. Partea cea mai nasoală este că trebuie să te bazezi pe nasul celorlalți când uiți să-ți faci duș și să-i pui pe copii să guste dacă ciorba mai are nevoie de sare și piper. ;) Am mai și ars mâncăruri pentru că ne bazăm extraordinar pe miros când gătim (asta a fost revelația lunii). Eu știu exact când usturoiul a dat gust uleiului meu de măsline în care e sotat sau când pâinea din cuptor e gata. În fine, iar bat câmpii!
După ce furtuna primelor zile a trecut, a urmat o perioadă de congestie (nazală mai mult), tuse, lipsa gustului și a mirosului și din când în când, dificultate în a mă concentra și a fi creativă.
Partea cea mai nasoală a fost că nu am mai putut primi musafiri timp de 14 zile, conform spuselor copiilor.
De ce scriu un articol despre asta?
Am documentat toată perioada de convalescență în detaliu și am făcut un conspect cu 12 “reguli” de sănătate. Urmează să vi le comunic și vouă, în articolul următor. Nu e o listă exhaustivă și nu mă consider expert în toate. Este însă ceea ce am învățat de la experți și am experimentat pe propria piele.
Dacă mesajul acesta rezonează cu tine și nu ești deja în grupul Focus pe Sănătate, te invit acolo ca să învățăm, împreună cu mulți specialiști, timp de 90 de zile, care sunt elementele care contribuie la starea noastră de bine.
https://www.facebook.com/groups/focuspesanatate
Dacă nu mă știi deja, eu sunt medic ca formare dar mi-am dat seama că nu-mi vine bine această profesie. După aproape jumătate de an în spital am luat decizia grea că nu acolo vreau să mă întâlnesc cu oamenii. Am plecat prin lume și m-am educat (leadership și dezvoltare personală și mai târziu în abordarea holistică a sănătății). Sunt health coach licențiat dar nu de acolo am învățat cel mai mult, ci din cercetare personală. Iubesc studiul (cine mă cunoaște știe că nu am acceptat niciodată o notă mai mică de 10 :)) și am găsit multe resurse de informare online și cărți. Apreciez simplitatea și am început să mă educ legat de remedii naturale când m-am confruntat cu alterarea inexplicabilă a sănătății și vitalității personale. Am ajuns la uleiuri esențiale din “greșeală” iar binele ce mi l-au făcut a meritat spus mai departe. Poate că unii vor spune (și nu-i pot opri) că profit de boală pentru a vinde un produs. Total greșit! Îți propun o schimbare de paradigmă: hai să “profităm” de faptul că toți ne dorim să fim sănătoși. Să fii sănătos nu trebuie să fie nici scump, nici dificil. Dacă mă urmărești de ceva timp știi deja că ăsta e crezul meu.
În grupul mai sus menționat vei găsi o combinație fantastică între știință, medicină și natură. Oferim GRATIS multă educare (medici, psihoterapeuți, nutriționiști, health coaches, kinetoterapeuți, osteopați etc.) și da, propunem și un protocol de sănătate cu substanțe naturale, respectiv un detox. Nu e obligatoriu să urmezi acest protocol. Chiar dacă vei schimba doar modul în care te hidratezi sau dormi, vei fi cu un pas mai aproape de BINE.
Îți mulțumesc că ai citit acest articol lung și dacă vrei, fă un bine și dă-l mai departe.
Spre sănătate,
Carmen